Page 1 of 1

RAT 2012 - Victorie T44 si Kamikaze

PostPosted: 04 Jun 2012, 23:50
by watcher
In 2008 am achizitionat masina de offroad (patrolul). In 2009 am participat la primul 'concurs' - Memorialul Bogdan 4x4 - alaturi de viitorul meu coleg de club Niros :) si acolo am avut norocul ca clasamentul la Open sa se decida dupa rezultatele de proba speciala, asa ca am luat locul 1 (ca si pilot). Tot in 2009 am reusit la trialul de la Peris sa ma clasez alaturi de prietenul Schulti pe locul 2. De atunci am participat la trialuri (Offroad Arena, Impotmoliada), etape de campionat si cupe, dar zeii offroadului si-au intors privirea de la mine :) / :(

Am mai terminat in puncte, am mai obtinut un locul 4, dar de cele mai multe ori am abandonat de pe pozitii de genul 1-2 ca urmare a defectarii masinii. Anul trecut la Cluj a fost apogeul in acest sens. (in ultimele 10 pozitii am facut pana, rupt bara de directie, rupt plasma de la troliu, ramas fara curent in baterie, toate la 300 de metri de varful dealului de unde se cobora pe drum pana in tabara)

Iata ca anul acesta zeii mi-au zambit putin si odata cu venirea soarelui dupa atatea ploi, am reusit sa mai obtin si ceva rezultate. In mod evident de aceasta data conjunctura a fost favorabila (am avut pilot, copilot si masina iar eu trebuia doar sa nu ii incurc : WohoW : : Lol : ), dar macar am scapat de stresul ca masinile se rup deoarece sunt eu in ele : Oops : Multumesc inca odata coechipierilor (toti de la Kamikaze: Crinu, Tzuparu, Romica) , alaturi de care am petrecut 3 zile de offroad, cu soare, ploaie, urcari, coborari, 75 de azimuturi, tensiune si succes.

Anul trecut am intentionat sa particip la RAT dar a fost foarte scump si cu cazare la cort. Am auzit numai lucruri de bine despre concurs, dar nu mi-am putut imagina senzatia pe care o ai acolo. Anul acesta am avut norocul ca taxa de participare sa fie super ok (1000 ron pentru 3 zile de offroad, cu cazare inclusa la pensiune cu paturi cu saltea tare, baie in camera si LCD pe perete - comparati asta cu alte concursuri la care costa 650 lei pentru 2 zile accesul la locul pe pajiste unde sa iti pui cortul propriu : Ban? : si la care chiar daca nu stai acolo tot trebuie sa dai banii : CoolGun : ) Se vede ca este vorba despre un concurs care nu este etapa si deci are nevoie de a atrage participanti, nu vin ei obligati : Sailor :

Si ce participanti : Groupwave : Au fost echipaje din Slovenia, din Austria dar si multi prieteni si cunostinte din 'crema offroadului': Tzuparu, Romica, Parvulescu, Mauri, Tutuianu, Museteanu , etc. Chiar si Dacosul a acceptat sa participe la un concurs organizat sub egida FRAS / CNOR : Welcome :

Am inteles participand de ce parerea unanima este ca e cel mai frumos concurs de offroad din Romania! In primul rand ca iti faci singur traseul, iti alegi abordarile care ti se potrivesc, cat de tare te dai versus cat de sus vrei sa fii in clasament. Iti alegi singur strategia: ce sa ocolesti, unde sa risti. Iti faci singur programul. Vrei sa te trezesti la 6, vrei sa te trezesti la 11, vrei sa faci gratar, vrei sa revii si sa dormi la pranz - it's ok, inca poti sa castigi! Iar in total faci mult mai multi kilometri de offroad, in toate tipurile de teren, decat la orice alt concurs (comparand per zi de concurs) Am avut zi cu 140 de km si nu a fost cea mai lunga. Au fost concurenti cu 200+ km de traseu intr-o zi.

In mod evident concursul este cel mai reusit, cel mai frumos, si care va genera cele mai putine contestatii, suparari, dusmanii, etc. In fiecare seara se arata pe ecran trackurile participantilor, ca sa vada toata lumea de ce unii sunt mai sus si unii mai jos in clasament ! Este atat de linistitor cand vezi ca unul chiar a mers mai bine ca tine, sau dimpotriva, cand vezi cat de bine ai mers versus altii. Nu mai ai nicun dubiu de cum s-a intamplat asta, cum s-au masurat timpii, cat i-au penalizat, etc.

In fiecare zi noi am inceput de dimineata (pornit in traseu la ora 0700), sacrificand micul dejun si am mers sustinut. Jumatate din timp am mers fara nicio urma in fata, cautand trasee, drujbind la copacii cazuti si verificand toate hartile dispobibile pentru a identifica drumul cel mai scurt. Cealalata jumatate din timp am mers pe urmele lui Mauri si Sorin Parvulescu, bucurandu-ne ca asta e drumul cel bun si ca au muncit altii sa il identifice iar noi putem sa mergem mai repede. A treia jumatate din timp :):):) am facut-o cu gandul la echipajul austriac care s-a si clasat pe locul 2, si ale caror urme (de samurai stock) abia se distingeau pe iarba : Nar :

Am reusit in fiecare zi sa ne incadram in timpul limita , sa ajungem la ora 2100 la finish. In prima zi am terminat traseul si am constatat ca suntem la 30 de km de tabara, pe care i-am parcurs in regim de urgenta, pe DJuri. Am ajuns la 4 minute inainte de inchiderea finishului. Aici am castigat inca 3 puncte fata de echipa Claro, care au avut ghinionul sa faca doua pene in acest interval de timp, si deci sa ajunga la si 34 (fiecare 15 minute = penalizare 1 CP)

In primele doua zile am castigat de departe ziua (am luat cele mai multe CPuri si am mers si pe trackuri foarte scurte). In ziua 3 echipajul austriac Suma a mers extraordinar de bine, a intrat si in speciala si a castigat 5 CPuri in plus, reusind sa ne fure carafa de vin (premiul zilei)

In prima zi am descoperit pe pielea mea cum arata un gard electric. Si, precum in filmele cu prosti, m-am mai curentat de inca 2 ori dupa aia in acelasi gard :))

In special ziua 2 a fost dificila. Ea a continut un numar de 5 CPuri (13, 14, 15, 16, 17) care se aflau pe o vale pe care nu a mai mers nimeni de foarte multa vreme, care cand am gasit-o noi avea un milion de copaci mari cazuti de-a latul. Am dat la drujba si la topor, am mutat din drum resturile unei exploatari miniere (niste table 'zidite' in rau, care asteptau amenintatoare anvelopele) , am coborat cascade, ne-am strecurat pe sub un pom pe care ne-ar fi luat FOOAARTEE mult timp sa il taiem, si am reusit sa ajungem la finalul vaii, de unde incepeau ravene de urcare. Am pus masina pe o parte, dar am mai luat 2 CPuri si acolo. Am ramas fara semnal la GPS, am ramas fara harti si fara semnal la tableta, si trebuia sa luam azimut din pozitie in care nu ne aflam :) Am reusit sa mai luam 2 CPuri in aceste conditii si am ajuns la fix la deschiderea specialei din ziua 2 si cu 30 minute inainte de inchiderea finishului. Inainte de a ajunge la valea cu probleme am cautat un drum de culme spre o borna cu un anume marcaj. Drumul a fost o poteca, am mers pe o inclinare laterala (nu tocmai abrupta dar cu nimic in stanga pret de multe sute de metri) pe iarba uda si cu un sfert de roata in gol, agatand la limita aderenta cu crampoanele taiate ale boggerelor.

In ultima zi am avut cea mai grea navigatie, am muncit cateva ore bune sa identificam 2 CPuri (8 si 11), incercand mai multe combinatii pana am dat de cea buna. Din nou am mers cu toyota cu roata jumatate in afara drumului... In fiecare zi am avut o astfel de portiune. Daca in zilele 1 si 2 ne-am ales singuri traseul in asa fel ca sa fie mai scurt, in ziua 3 nu prea puteai ajunge altfel la acel CP (poate daca ocoleai vreo 60 de km pe asfalt...)

Odata ajunsi la 11 am mai muncit sa urcam la 12, unde a fost un moment interesant. Urcarea era una abrupta, de TAF, pe peretele unui deal, si la jumaate avea un ac de par. Am urcat pana la jumatate pe niste urme de masina. Acolo dispareau ca si teleportate. Ne-am mirat pana seara cum de dispareau urmele caci parea incredibil ca cineva sa coboare acea panta cu spatele. Ei bine, cineva chiar coborase cu spatele toata acea urcare (vreo 150-200 metri, toti in troliu) : Groupwave : Odata ajunsi la 12, uitandu-ne la ceas lucrurile s-au clarificat: CPurile 13-16 si 21-24 urmau sa le luam fara probleme, iar celelalte echipe nu ne puteau bate decat daca faceau 30 de CPuri. Era imposibil la ora aceea (CP 17 - 20 erau usor de luat in ordinea gresita si greu de luat in ordinea corecta - era un labirint), asa ca am mers linistiti pe asfalt la finish unde teoriile ni s-au confirmat.

Iata si imagini:

Day 1:
Image
CP : Oops :
Image

Traversare Cris, drumul catre podul de pe harta era inchis de un buldozer :o

Image




Asa i-am luat ultimul CP lui Mauri care se chinuia prin ravena (pe jos) :



Day 2:
Image

Asa incepea valea minune de la CP 13 la CP 17:
Image


and then

Si abia dupa aia a devenit nasol :)

Pe asta nu l-am mai taiat ca era prea multa munca
Image

Ci ne-am strecurat pe sub el:



Razvanutza si roata improvizata
Image


Day 3:
CP 11 nu era pe aici :)
Image

Spre CP12. Pe panta asta dispareau urmele la curba. Mauri a coborat-o cu spatele :))
Poza este facuta cam la 75% din prima jumatate a urcarii, deci a coborat cam de 3 ori mai mult decat se vede ...
Image
Asta mai ramanea de urcat:
Image

Premierea. va rog observati ca austriacul blond este la fel de inalt ca si mine, dar eu sunt pe un BCA :)
Image

Echipajul mixt Kamikaze - T44
Image